Doar el stie ..

  As vrea sa spun da, ploaia iar imi aduce aminte de tine, de clipele frumoase. Un moment ar fi fost de ajuns, un ''imi pare rau'' cu adevarat si totul ar fi fost alt fel. Cuvinte, cuvinte ce ajung sa doara, si amintirea unor saruturi ce au fost false. Poate nu crezi, sau poate o iei in gluma, dar toate au trecut asa de repede incat imi pare imposibil ca sa terminat, nu stiam ca o sa doare, nu credeam ca o sa fie asa greu. Si ma las purtata de vant, imi deschid iar aripile spre un nou sentiment, singuratatea, da, prefer asta in schimbul minciunilor, in schimbul tau. Chiar credeam ca ajunsese ziua aia care am visat'o mereu, aia in care o sa am incredere oarba in cineva, credeam ca o sa fi tu, speram sa fi tu, nu a foat asa, dar lucrurile se intampla mereu pentru ceva, si am invatat sa nu mai am incredere, am invatat ca orcat de frumos ar fi un trandafir ,daca nu esti atent o sa te intepi, si am invatat ca exista situatii in care e mai bine sa taci, sa asculti si sa inghiti , pentru simplu fapt ca nu merita. As fi renutat la orgolio, la valoare lui , la tot ce intr'o zi conta ceva pentru mine, nu vreau sa'mi ud obraji cu lacrimi, pentru ce?, stiu ca nimic nu va mai fi la fel, nimic nu se va mai intoarce si nimeni nu poate schimba felul meu de a gandi. Se spune ca dragostea e oarba si ca dureaza la infinit, eu spun ca dureaza la infinit pana se termina, pana cand ceea ce numim dragoste nu mai are valoarea originala, si ramane amintirea, si ramane speranta , aia care nu moare niciodata. Ridicate imi spuneam , mergi mai departe, nimeni nu o sa-ti intinda mana , ce rost mai are, vorbeam cu mine insumi in oglinda, si ma certam singura, lupta intre inima si cap, lupta intre mandrie si propia fiinta. Tot ce odata visam, tot ce speram  pleca odata cu el, si nu sa mai uitat in urma, nu a mai zambit , urmaream pasi lui si luna cobora incet pe cer acoperind soarele, si aducand cu ea stelele, alea in care mi'am depus speranta, mi'am depus dorintele, alea care m'au dezamagit, care promiteau un nou inceput, si un sfarsit mai putin dureros. Zambesc pentru ca doare, si nu am vrut niciodata ca totul sa ma doboare, nu am vrut sa simt, nu am vrut sa iubesc, dar a ajuns , sufletul pleaca, paraseste corpul si zboara spre nicaieri, spre o noua viata, spre lumea aia in care totul e perfect, si nu exista lacrimi, si nu exista amintiri, nu gasesti ura si dezamagirea, nici supararea si melancolia, lumea aia care la un moment dat el mi'a promis-o.