Iubeşti atunci când nu mai arunci privirea în trecut, pentru că ţi-e de ajuns prezentul şi când nu te poţi gândi la un viitor altfel decât cu el împreună. Iubeşti atunci când relaţiile care s-au consumat nu mai înseamnă regrete, iar oamenii din trecut nu îţi mai trezesc emoţii. Iubeşti atunci când trăieşti prezentul .
Iubeşti atunci când ai încredere şi nici nu trădezi, nu pentru că trebuie, ci pentru că nu simţi nevoia. Iubeşti atunci când nu te afli într-o competiţie: cine iubeşte mai mult şi cine lasa mai mult de la el, cine iartă mai mult şi cine greşeşte mai puţin, cine câştigă mai mult şi cine a rămas mai în urmă. Iubirea nu e un concurs, iubirea e despre completare. Când vă completaţi unul pe celălalt, atunci e iubire.
Iubeşti atunci când îl doreşti să-l vezi fericit, pentru că doar aşa vei simţi şi tu fericirea. Iubeşti atunci când fericirea lui e fericirea ta. Pentru că zâmbeşti atunci când îţi zâmbeşte şi eşti fericită când ştii că e fericit lângă tine, pentru că fericirea e să iubeşti şi să fii iubit înapoi.
Iubeşti atunci când nu poţi să fii supărată. Pentru că te topeşti când te acoperă cu sărutări şi te ia în braţe, când te alinta şi te face să zâmbeşti. Pentru că nu îţi găseşti locul atunci când e supărat pe tine şi ai face orice să îl aduci înapoi, să fie el din nou, al tău.
Iubeşti atunci când durerea lui e şi durerea ta. Atunci când ţi-ai dori să ştergi îi ştergi toate suferinţele din suflet şi să-l protejezi de orice tristeţe, când ţi se rupe inima să îl vezi la pământ şi i-ai da bucăţi din tine doar ca să îl vezi din nou întreg. Iubirea e despre dăruire. Când i te dai pe tine, atunci e iubire.
Iubeşti atunci când îi cunoşti mirosul pielii şi harta aluniţelor impregnată pe spate. Iubeşti atunci când te trezeşti lângă el cu zâmbetul pe buze, când adormi cu gândul la el dacă nu sunteţi alături şi te trezeşti doar de dorul de a ţi-l aminti din nou. Iubeşti când te întrebi cum ai dormit până acum altfel decât în braţele lui şi îţi dai seama că dimineţile n-au fost niciodată mai frumoase ca atunci când sunteţi împreună. Iubeşti când te simţi norocoasă să fie al tău, când îi asculţi respiraţia rezemată la pieptul lui şi îi mângâi barba aspră, doar să te convingi că e real, că EL se află acolo.
Iubeşti atunci când te simţi alt om. Când eşti mai calm, mai fericit, mai generos, când ştii orice zi o să fie una bună, dacă o începeţi împreună. Iubeşti atunci când nu ţi l-ai dori să fie altfel. Atunci când îl accepţi aşa cum e: cu defecte şi calităţi, cu nevoi şi păcate, atunci când îi recunoşti că şi tu eşti la fel.
Tu, femeie, iubeşti dacă la tine e deja primăvara în ciuda vremii de afară. Iubeşti dacă ploaia de azi nu e un ghinion, ci un pretext să te cuibăreşti încă o după amiază în braţele lui călduroase şi nu ai nevoie de soare pe cer, pentru că îl ai în inimă şi-n privirea lui. Iubeşti şi eşti iubită! Pentru că eşti frumoasă la trup şi suflet şi pentru că inima ta merită. Pentru că ţi-e primăvara în suflet şi afară, iar de ziua ta nu există cadou mai frumos decât iubirea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu