Am urât singuratatea o lungă perioadă de timp până când am reușit să îi înţeleg rostul.
Fie că vrem sau nu , cu toţii ne intâlnim cu ea la un moment dat . Nimeni nu-ţi poate spune când , cum şi unde se va întampla, tocmai de asta trebuie să fii pregătit pentru clipa în care apare .
De obicei cei mai singuri ne simţim când iubim. Şi aici nu ma refer la relaţiile alea in care ambii işi declară iubirea unul altuia în fiecare zi şi totul e numai lapte si miere , ma refer la iubirile în care tu iubesti şi cel iubit iţi ignoră fiecare trăire şi fiecare sentiment. Atunci ai impresia că toată lumea ta se termină,cand defapt totul abia incepe. Singuratea ar trebui sa însemne pentru fiecare dintre noi un moment de eliberare , de liniste , de înţelegere a propriei persoane şi de pregatire pentru un nou început.
Eu nu mă mai întâlnisem de ceva timp cu ea până acum cateva zile când ne-am reîntalnit şi ne-am dat mâna . M-am ţinut strâns de ea , nu mă durea nimic,sufletului îi era bine, nu puteam decât să mă bucur de această revedere. Ştiam că nu mă va părasi până când nu voi înţelege că dacă sunt singură nu înseamnă că sunt o persoană nedorită , înseamnă că sunt pe cât de complicată pe atât de diferită şi specială, iar omul care să mă merite mă asteaptă în altă parte. Azi am înteles asta , azi sunt constientă de tot ceea ce sunt , iar azi nu mă mai simt singură, ma simt împlinită , mă simt puternică şi sunt fericită chiar şi fară ” prinţul pe cal alb “.
Daca un om alege sa te parasească ,lasă-l să plece, nu mai aştepta explicaţiile de după. Singuratatea va fi acolo să-ţi deschidă ochii spre ceea ce meriţi cu adevărat , aşa ca nu o urî , înţelege-o.
