M-am intors inapoi, inapoi in micul meu refugiu ,locul unde imi rastorn toate gandurile , lacrimi transformate in cuvinte ne spuse dar ce vor fi scrise..
De ce trebuie sa avem incredere totala in persoana care credem ca niciodata nu ne va trada ? de ce suferim atat de mult din cauza unor persoane ce ne ranesc si nici macar nu le pasa apoi, ne arunca ca pe niste gunoaie ..
Am avut incredere in el pana cand totul a devenit o monotonie din care nu mai puteai iesi,nu puteai pasi in exterior . Tot ce a fost fericire odata acum s-a transformat in ura iar ura in lacrimi nevarsate .Se spune ca lacrimile sunt cuvinte pastrate in suflet si nerostite,dar daca ar fi asa inseamna ca noi nu am vorbit niciodata ? Un om poate varsa lacrimi pana la epuizare,momentul in care nu mai poate si cedeaza,cedeaza tensiunii din sufletul sau .Gandurile dau navala in mintea ta lasand doar o urma de regret si de repaus total pana cand isi va recapata fortele sufletesti si va merge inainte demn fara a privii in trecut.
